Giovanni Cerutti/Canson/La prima vòlta

Artorn


LA PRIMA VÒLTA modifiché

parole e musica di Angelo Brofferio; 1 luglio 1831, nelle carceri della cittadella)

Dopo molti tentativi, finalmente l’innamorato riesce a “sgelare” Carolina che, per il tipo di educazione ricevuta, faceva sempre l’ostinata (“la mutin-a”) e non concedeva molto alle effusioni amorose!


Carolin-a, a ditla ciaira, i son stofi 'd tribulè,
tuti ij di ti t’ven-e pì maira e mi i dvento un pruss buré.
S’a l’é vera che dcò ti it friciole parei 'd mi (bis),
(Rit.) Carolin-a, Carolin-a, përché fasto la mutin-a?

Për ti sola it sas ch’i vivo, ti 't respire për mi sol,
përchè dunque fomne ij givo contempland la lun-a e 'l sol?
Con toa piàtola 'd virtù t’ëm fas sempre guardé 'n su (bis); (Rit.)

It vëdrass che na carëssa, un basin ch’a ven dal cheur,
l’han un gust, una dolcëssa , àutr che la crema a la mille fleur!
àutr che sucher, àutr che amel, che gius 'd reuse spërmù en cel! (bis); (Rit.).

Scota, scota una paròla, pì da vsin, ven sì, tem nen;
sent, ven sì, fà nen la fòla; sent, ambrassme, ambrassme ben!
T basse j’eui, it vòlte an là, 't ven-e smòrta, at manca 'l fià? (bis),
Carolin-a! Carolin-a!, adess 't rije? ... Ah, birichin-a!